Archive for the ‘ Meserii antice ’ Category

Capitanul de nava

Capitanul de nava comanda echipajul de pe navele fluviale sau maritime si supravegheaza toate operatiunile de pe aceasta. El raspunde de securitatea navei, a  echipajului, a pasagerilor si a incarcaturii. Capitanul il reprezinta pe proprietarul navei in porturile straine, in tarile unde circula vaporul. Acesta isi desfasoara activitatea pe fluvii, mari sau oceane, in conditii de vreme schimbatoare si cu perioade lungi de deplasare, departe de casa.

Gradinarul

Gradinarul este persoana care cultiva si ingrijeste tot felul de legume, ciuperci, flori si plante decorative. El pregateste manual terenul pentru cultivat, prin sapare, greblare si insamantare. Se ocupa de fertilizare, plantarea si intretinerea pomilor fructiferi si arbustilor decorativi. De asemenea, gradinarul culege fructele si protejaza plantele de daunatori. O alta activitate a acestuia este plantarea si intretinerea gazonului pe terenurile de sport. Munca lui se desfasoara incepand de la sere, terenuri agricole, gradini, parcuri pana la baze sportive.

Mineritul si folosirea cianurii

Orice meserie implica o serie de riscuri, iar mineritul este una dintre acestea. Despre mineritul de la Rosia Montana v-am povestit in nenumarate randuri, pentru ca acesta reprezinta, acolo, o meserie de aur.

Pentru multi, practicarea mineritului in procesul de extractie a aurului, folosind cianura, este o metoda riscanta. Realitate este, insa, cu totul alta. In fapt, 90% din aurul extras in lume este obtinut prin tehnologia cu cianura. De ce? Pentru ca, la ora actuala, aurul se gaseste in particule foarte mici in roci, iar pentru a putea fi scos in cantitati insemnate, cianura este una dintre putinele substante prin care aurul poate fi extras in conditii de siguranta si eficienta.

Cititor si sculptor de blesteme

Una dintre cele mai bizare meserii din antichitate o reprezinta cititorul si sculptorul de blesteme. In vremurile de demult, atunci cand nu exista hartia, blestemele lungi erau scrise pe bucati foarte mari de plumb, pentru ca mai apoi acestea sa fie asezate pe altarale si peretii templelor, dupa ce placile de plumb erau fixate unele de altele prin intermediul cuielor. Un astfel de cititor-sculptor trebuia sa stea in fiecare zi in fata templului si sa retina fiecare plangere si blestem al fiecarui client in parte, acesta din urma platind o suma specifica pentru scrierea blestemelor. Un exemplu de blestem ar suna cam asa: “Sa fie legate toate membrele si tendoanele lui Victorius, vizitiul ticalosilor de la Echipa Albastra! Caii cu care va concura – orbeste-i sa nu poata vedea si rasuceste-le sufeltele si inimile sa nu poata respira.”

Continuam incursiunea prin meseriile antice.
In perioada marilor intreceri olimpice, gymnastiarch-ul era unul dintre cei mai solicitati oameni. Acesta era insarcinat sa ii unga cu ulei, sa ii stearga de transpiratie si murdarie pe atleti si pe razboinici, sa ii maseze pe acestia dupa luptele foarte grele si epuizante. Aceasta meserie era considerata a fi una murdara, insa foarte cautata, accesibila mai ales cetatenilor greci bogati, apartinand claselor sociale inalte. A fi gymnasiarch era considerata una dintre cele mai respectabile indeletniciri filantropice din orasele-state grecesti, iar pentru a te califica trebuia sa ai o varsta cuprinsa intre 30 – 60 de ani si o promitatoare clientela bogata.

Aceasta este considerata ca fiind una dintre cele mai ciudate meserii din antichitate. Clovnul la inmormantari era insarcinat in a se imbraca in hainele celui decedat, in a-l mima – de la gesturi, mers, ticuri verbale sau expresii preferate – totul cu scopul de a starni rasul rudelor indurerate. In momentul in care incepea slujba funerara in cimitir, clovnul staroste, alaturi de ceilalti clovni, fugeau in jurul sicriului, ironizand-ul pe cel mort. Romanii credeau ca prin aceasta practica, spiritul celui decedat va pleca impacat.

 

Carausul litirier

In Roma Antica, mijlocul preferat de transport de catre cei care apartineau claselor sociale inalte era litiriera. Cei care faceau posibil transportul prin intermediul acestor litiriere erau sclavii, care le carau pe umeri, obiectele fiind de o greutate foarte mare. Mai mult decat atat, carausii (sclavii) trebuiau sa suporte si togile lungi, obligati fiind sa se imbrace cu ele. Se considera ca, cu cat carausii erau mai bine imbracati, cu atat erau mai respectati. De atlfel, cel mai admirat caraus era cel imbracat in lectica.

Ciocanitorul desteptator

Continuam seria de meserii antice cu inca trei, considerate a fi  “de doi bani” si disparute in epoca moderna, insa avand insemnatatea lor practica in vremurile respective.

Una dintre aceste meserii este ciocanitorul desteptator, meserie practicata in Anglia si Irlanda din perioada Revolutiei Industriale, atunci cand tehnologia nu era atat de avansata ca in ziua de astazi si nu existau ceasurile desteptatoare sau telefoanele mobile dotate cu alarma. In trecut, solutia gasita era “ciocanitorul”, un om angajat sa faca turul orasului, care ciocana puternic in geamuri, continuand aceasta practica pana cand muncitorii se trezeau si se pregateau sa se duca la munca. Interesant este faptul ca pentru aceia care stateau la etaj, ciocanitorul folosea un bat lung de lemn.

Carausul de lectica

Continuam astazi incursiunea in meseriile antice cu “carausul de lectica”. Meseria aceasta presupunea un efort fizic foarte mare si era adesea periculoasa, implicand ucarea si coborarea scarilor cu lectica pe umeri. Carausii erau imbracati in haine pretioase menite sa simbolizeze bunastarea stapanilor.

Prastier- meserie antica

Una dintre meseriile apreciata in perioada Antichitaii era cea de prastier. O astfel de persoana facea parte din armata si era specializata in manuirea prastiilor de razboi. Pentru mult timp, prastia a fost considerata mult mai eficienta decat sageata. Prastierul era educat de mic in spiritul supravieturii, fiind nevoit sa se hraneasca doar cu ceea ce putea prinde cu prastia.