Cititor si sculptor de blesteme

Una dintre cele mai bizare meserii din antichitate o reprezinta cititorul si sculptorul de blesteme. In vremurile de demult, atunci cand nu exista hartia, blestemele lungi erau scrise pe bucati foarte mari de plumb, pentru ca mai apoi acestea sa fie asezate pe altarale si peretii templelor, dupa ce placile de plumb erau fixate unele de altele prin intermediul cuielor. Un astfel de cititor-sculptor trebuia sa stea in fiecare zi in fata templului si sa retina fiecare plangere si blestem al fiecarui client in parte, acesta din urma platind o suma specifica pentru scrierea blestemelor. Un exemplu de blestem ar suna cam asa: “Sa fie legate toate membrele si tendoanele lui Victorius, vizitiul ticalosilor de la Echipa Albastra! Caii cu care va concura – orbeste-i sa nu poata vedea si rasuceste-le sufeltele si inimile sa nu poata respira.”

Continuam incursiunea prin meseriile antice.
In perioada marilor intreceri olimpice, gymnastiarch-ul era unul dintre cei mai solicitati oameni. Acesta era insarcinat sa ii unga cu ulei, sa ii stearga de transpiratie si murdarie pe atleti si pe razboinici, sa ii maseze pe acestia dupa luptele foarte grele si epuizante. Aceasta meserie era considerata a fi una murdara, insa foarte cautata, accesibila mai ales cetatenilor greci bogati, apartinand claselor sociale inalte. A fi gymnasiarch era considerata una dintre cele mai respectabile indeletniciri filantropice din orasele-state grecesti, iar pentru a te califica trebuia sa ai o varsta cuprinsa intre 30 – 60 de ani si o promitatoare clientela bogata.

Aceasta este considerata ca fiind una dintre cele mai ciudate meserii din antichitate. Clovnul la inmormantari era insarcinat in a se imbraca in hainele celui decedat, in a-l mima – de la gesturi, mers, ticuri verbale sau expresii preferate – totul cu scopul de a starni rasul rudelor indurerate. In momentul in care incepea slujba funerara in cimitir, clovnul staroste, alaturi de ceilalti clovni, fugeau in jurul sicriului, ironizand-ul pe cel mort. Romanii credeau ca prin aceasta practica, spiritul celui decedat va pleca impacat.

 

Prastier- meserie antica

Una dintre meseriile apreciata in perioada Antichitaii era cea de prastier. O astfel de persoana facea parte din armata si era specializata in manuirea prastiilor de razboi. Pentru mult timp, prastia a fost considerata mult mai eficienta decat sageata. Prastierul era educat de mic in spiritul supravieturii, fiind nevoit sa se hraneasca doar cu ceea ce putea prinde cu prastia.